În plus , este gălăgie , iar dacă îmi bag căștile în urechi , nu mă mai pot concentra pe citit . Sunt ciudată. Mi se pare că cititul este ceva ”intim”. Serios , abea că citesc când familia mea e acasă.Ca sesiunea mea de citit să fie perfectă trebuie să fiu într-un loc luminos , liniștit și fără zgomote deranjante. Cum ar fi lângă un geam.
Există excepții . Dacă citesc o carte cu adevărat interesantă care mă captivează ușor , aș putea citi și pe un șantier.
Probabil cel mai penibil lucru din viața mea este mersul într-o librărie cu prietenii mei necititori. Mă simt jenată de faptul că fac gălăgie , râd , le sună telefonul , se uită prin cărți cu mișcări brutale , iar asta mă sperie , fiindcă ar putea oricând să rupă o carte. E plăcut să merg cu cea mai bună prietenă a mea în librării . Citește și ea și ne putem plimba în liniște printre cărți , comunicând prin mimică.
Dar poate că cel mai mult prefer să merg singură în magazinele pentu cărți. Pot să stau cât vreau înăuntru fără ca cineva să mă deranjeze. Mă uit la orice carte vreau și citesc liniștită.
Alt lucru pe care eu nu îl suport este să citesc alături de cineva. Nu mă derajează când cineva mă întreabă „Cum e cartea aia?” sau „ Ce citești ? ” dar atunci când se exagerează cu pusul întrebărilor , mă enervez tare.
Atunci când citești și vine cineva la tine cu întrebări de genul „Ce s-a întâmplat în carte?” sau „Îți place cartea?” , devin furioasă .
Oh , da , nu știu de ce , dar ador spoiler-ele. Da , știu , extrem de ciudat. Sunt sigură că acum vă întrebați „Ce fel de specimen mai e și fata asta?” . Mereu am adorat să știu ideea cărții înainte să o citesc , iar dacă știu și finalul , și e unul interesant , citesc cartea respectivă foarte rapid.
Sunt un cititor ciudat. Cu toții avem o bucățică de ciudat în noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu